Rodica Mariana Farcău (n. 1962)
Revoluționară din Timișoara. Provenită dintr-o familie cu opt copii. Cu câteva zile înainte de 17 decembrie 1989, s-a solidarizat cu câteva prietene de-ale sale, unguroaice, sârboaice și nemțoaice, pentru a se opune deportării pastorului László Tokés. Având o soră și un frate arestați, s-a îndreptat în 17 decembrie 1989 spre sediul Securității, demonstrând pentru eliberarea manifestanților reținuți acolo. A fost împușcată în apropierea Podului Decebal, din direcția unui cordon format de Armată și de Securitate. S-a tras asupra lor fără somație, de la mică distanță. Rodica Mariana Farcău a fost lovită de două gloanțe, unul de mitralieră și altul de pistol, în mână și în abdomen. A fost dusă în stare critică la Spitalul Municipal din Timișoara. În 18 decembrie 2017, cu acordul conducerii spitalului, lucrători ai Securității au activat în spital preluând o parte din răniții din saloane și ducându-i cu lifturile spre morga din subsol, sub pretextul unui interogatoriu. Mulți dintre răniți au fost astfel împușcați mortal. Mariana Farcău a fost și ea dusă pe acest drum. Debranșată de la perfuziile de glucoză și sânge, a intrat imediat în comă și a leșinat. Securiștii au crezut că a murit și au lăsat-o alături de celelalte cadavre. În timpul în care se aștepta încărcarea cadavrelor într-un vehicul aparținând Comtim, cel mai mare combinat de creștere a porcilor din Romania comunistă, un brancardier și un infirmier au sesizat că ea mișca. Cei doi au ascuns-o într-o încăpere, salvându-i viața. În acea noapte, camionul a transportat cadavrele la crematoriul Cenușa din București, singurul funcțional din țară. Operațiunea secretă, codificată „Trandafirul”, fusese ordonată de soția dictatorului Ceaușescu. 43 de cadavre din cele 65 ale morților Timișoarei acelei zile au fost transportate în secret, 40 au fost arse peste noapte și apoi aruncate la o gură de canal din Popești-Leordeni. Alte corpuri au fost îngropate într-o groapă comună. Documentele care conțineau cauzele deceselor au fost distruse, familiilor celor uciși urmând să li se spună că aceștia fugiseră în străinătate. Aflată în continuare în stare de inconștiență, Mariana Farcău a fost scoasă din spital, transportată la Spitalul de Ortopedie și apoi la Spitalul Județean, unde s-a trezit înconjurată de mulți alți răniți. A aflat cum a supraviețuit când a citit declarațiile celor doi salvatori ai săi în procesul „Lotului Timișoara”, proces în care au fost trimiși în judecată ofițeri ai Miliției, Securității și reprezentanți din vârful PCR considerați vinovați de reprimarea brutală a manifestațiilor din perioada 16 – 20 decembrie 1989. Brancardierul s-a sinucis în 1991, iar infirmierul a plecat din țară, fără urmă. Mariana Farcău nu i-a întâlnit niciodată. În 9 ianuarie 1990, a fost transferată la București cu un elicopter militar. În 12 ianuarie a ajuns în Franța pentru noi intervenții chirurgicale, ulterior stabilindu-se cu reședința acolo. Sora ei, Liliana-Elena, și fratele ei, Vasile, cei care au fost arestați și bătuți cu bestialitate de Securitate în decembrie 1989, au plecat și ei după 1990 și au trăit în alte țări. Mariana Farcău nu a solicitat Statului român niciun fel de despăgubiri pentru suferințele din decembrie 1989, deși trăiește „cu traume ireversibile, și morale, și psihice, și fizice, și materiale”. S-a implicat sub diferite forme în constituirea și continuarea cercetărilor și a procedurilor judiciare care au generat și întreținut dosarul Revoluției și cauzele conexe lui, luptând uneori chiar împotriva voinței și acțiunilor autorităților române. A revenit în țară pentru comemorările Revoluției din decembrie, prima oară în 19 decembrie 1992. În 2008, a demonstrat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) din Strasbourg pentru urgentarea procedurii dosarului Revoluției și a fost primită în audiență de către președintele CEDO, alături și de alți activiști. În 2017 a reacționat public la încercările Guvernului și Legislativului de schimbare a legilor Justiției, considerând că modificările sunt „de așa natură ca criminalii Revoluției și hoții de pe tot parcursul, din ’89 și până acum, să fie absolviți de vină”. A fost rănită în timpul demonstrației diasporei din 10 august 2018 în Piața Victoriei și s-a constituit ca parte civilă vătămată în dosarul violențelor cu care jandarmii au acționat împotriva protestatarilor. Deține decorația de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române – Luptător Rănit”.
