Petre Boroşoiu (n. 1962)
Revoluționar timișorean. A acționat și transformat protestul din seara de 16 decembrie 1989, din fața casei parohiale a pastorului László Tőkés, în mișcări de stradă anticomuniste. A pleacat în fruntea unei coloane de demonstranți prin Piața Operei, spre Calea Aradului. La final, câteva mii de oameni au scandat împreună „Jos comunismul!” și cântat „Deșteaptă-te, române!”. În 17 decembrie, a capturat steagul de luptă al unei divizii militare și i-a luat ostatici pe cei din fanfara lor, obligându-i să cânte viitorul imn național. A pornit în fruntea coloanei de câteva mii de manifestanți spre clădirea Comitetului Județean al Partidului Comunist Român (PCR). A intrat prin forță în clădire și a decupat steagul cu un cuțit, rezultând poate pentru prima oară celebrul steag național de la Revoluție. A participat la violențele dintre Armată și protestatari desfășurate înainte de decretarea stării de urgență, dată în jurul orei 17.00. În ambuscada creată la Comitetul Județean a fost martorul unui moment tragic: înjunghierea unei femei însărcinate de către un soldat, cu baioneta de la armă. A făcut parte din comitetul revoluționar pentru tratativele cu prim-ministrul comunist Constantin Dăscălescu. Ulterior negocierilor, s-a alăturat revoluționarilor din clădirea Operei și a devenit semnatar al Proclamației Frontului Democratic Român (FDR), prin care Timișoara se declara primul oraș liber de comunism din România. (Fragment din textul ediției a doua a cărții “Oameni.Putere.România.”, publicată în luna octombrie a anului 2020).
