Niculina Moica (n. 1943) 

Fost deținut politic al regimului comunist. La data arestării sale de către Securitate, în 1959, avea vârsta de 15 ani și jumătate și era elevă în clasa a IX-a. A fost arestată de la balul de sfârșit de an de liceu, în orașul Reghin, Regiunea Autonomă Maghiară, în prezent județul Mureș. Făcea parte dintr-un grup de elevi care discutaseră principiile unei organizații anticomuniste numite „Uniunea Tineretului Liber din România” (UTLR), o reacție inspirată de Revoluția Ungară din 1956. Tinerii discutaseră despre un statut al organizației și posibilitatea de a lupta contra regimului comunist, dar nu planificaseră nimic împreună. În ziua arestării, câțiva băieți din grup, care plănuiseră să fugă în munți și să lupte alături de partizani împotriva regimului bolșevic, au decis să fure arme din magazia unei școli silvice dintr-o comună apropiată. După furtul armelor, la doar câteva ore, Securitatea i-a arestat pe ei și pe cunoscuți de-ai lor, indiferent dacă fuseseră participanți sau nu la furt sau dacă aveau sau nu știință de planul acestora. Pentru Niculina Moica a urmat prima noapte de anchetă. După o lună în arest și-a văzut tatăl pe culoarele Securității și a realizat că și acesta fusese arestat fără vreo vină. După trei luni, cât au durat anchetele, au urmat două zile de proces, descris mai mult ca o acțiune de propagandă la care au participat toți secretarii Uniunii Tineretului Comunist din județ. Lotul de 21 de persoane din care a făcut parte Niculina Moica a primit cumulat 295 de ani de închisoare și de muncă silnică. Ea a fost condamnată la 20 ani de muncă silnică pentru că făcuse parte din organizația UTLR. (…) Mama sa a fost evacuată din locuință și le-au fost confiscate toate bunurile. În urma unui recurs în supraveghere, după ce executaseră trei ani de închisoare, ea a primit o sentință de 12 ani, iar tatăl său una de cinci ani. După ce a trecut prin penitenciarele Târgu Mureș, Jilava, Botoșani, Arad, Oradea, Niculina Moica a fost grațiată și eliberată la 23 iunie 1964, pentru că România nu trebuia să aibă oficial deținuți politic. (…) Niculina Moica s-a căsătorit cu un fost deținut politic și, după ce li s-a născut fiica, s-a temut continuu că tânăra va fi urmărită și va suferi din cauza ei. După Revoluție, consultându-și dosarul de la Securitate, a aflat că i s-a pătruns în casă, că a fost supravegheată, ultima notă din dosarul ei având data de 11 decembrie 1989, și că o seamă de prieteni și vecini au dat note informative despre ea. Este unul dintre ultimii 1.000 de români rămași în viață care au înfruntat atrocitățile pușcăriilor comuniste și e membru activ al Asociației Foștilor Deținuți Politici (AFDPR). (Fragment din textul ediției a doua a cărții “Oameni.Putere.România.”, publicată în luna octombrie a anului 2020).

0

Scrie aici cuvântul căutat și apoi apasă ENTER