For Romanian version, scroll down.
(born 1943)Former political prisoner of the communist regime. At the time of her arrest by the Securitate in 1959, she was 15 and a half years old, attending the 9th grade. She was arrested at her high school graduation ball in Reghin, Mureș County. She was part of a group of students who had discussed the principles of an anti-communist organization called the “Union of Free Youth in Romania” (UTLR), a reaction inspired by the Hungarian Revolution of 1956. The young people had talked about the organization’s statutes and the possibility of fighting against the communist regime, but they had not made any plans together. On the day of her arrest, some boys from the group, who planned to escape to the mountains and fight alongside partisans against the Bolshevik regime, decided to steal weapons from a forestry school in a nearby village. Just hours after the theft, the Securitate arrested them and their acquaintances, whether they had participated in the theft or were aware of the plans. For Niculina Moica, the first night was spent undergoing interrogation. After a month in custody, she saw her father in the corridors of the Securitate and realized that he had also been arrested without any fault. After three months of investigations, they underwent two days of trial, described more as a propaganda action attended by all the secretaries of the Communist Youth Union of the county. The group of 21 individuals, including Niculina Moica, received a combined sentence of 295 years of imprisonment and forced labor. She was sentenced to 20 years of hard labor for being part of the UTLR organization. Her father, a former owner of several nationalized hectares, received the same sentence of 20 years for “conspiracy against social order,” with the only evidence being that he listened to “Voice of America” radio. Her mother was evicted from their home, and all their belongings were confiscated. Following a review of her case, after serving three years in prison, Niculina received a 12-year sentence, while her father received a five-year sentence. After passing through the prisons in Târgu Mureș, Jilava, Botoșani, Arad, and Oradea, Niculina Moica was pardoned and released on June 23, 1964, as Romania officially needed to have no political prisoners. Likewise, her father was released from the labor camp at Luciu-Giurgeni. Her interrogator, who was a lieutenant at the time of her arrest, later became the commander of the Securitate in Reghin. Niculina Moica married a former political prisoner, and after their daughter was born, she constantly feared that her child would be followed and suffer because of her. After the Revolution, reviewing her Securitate file, she discovered that her home had been searched, that she had been surveilled, with the last notation in her file dated December 11, 1989, and that several friends and neighbors had reported on her. She is one of the last 1,000 Romanians alive who faced the atrocities of the communist prisons and was an active member of the Association of Former Political Prisoners (AFDPR). In June 2018, Romanian President Klaus Iohannis awarded Niculina Moica the National Order “For Merit” in the rank of Knight “as a sign of appreciation for the moral and professional high standards she has demonstrated throughout her life, in deep respect for the harrowing suffering endured in the communist prisons, as well as for the dignity and courage with which she fought to uphold democratic values.” Since September 2023, Niculina Moica has been the President of AFDPR.
(născută 1943) Fostă deținută politic al regimului comunist. La data arestării sale de către Securitate, în 1959, avea vârsta de 15 ani și jumătate și era elevă în clasa a IX-a. A fost arestată de la balul de sfârșit de an de liceu, în orașul Reghin, județul Mureș. Făcea parte dintr-un grup de elevi care discutaseră principiile unei organizații anticomuniste numite „Uniunea Tineretului Liber din România” (UTLR), o reacție inspirată de Revoluția Ungară din 1956. Tinerii discutaseră despre un statut al organizației și posibilitatea de a lupta contra regimului comunist, dar nu planificaseră nimic împreună. În ziua arestării, câțiva băieți din grup, care plănuiseră să fugă în munți și să lupte alături de partizani împotriva regimului bolșevic, au decis să fure arme din magazia unei școli silvice dintr-o comună apropiată. După furtul armelor, la doar câteva ore, Securitatea i-a arestat pe ei și pe cunoscuți de-ai lor, indiferent dacă fuseseră participanți sau nu la furt sau dacă aveau sau nu știință de planul acestora. Pentru Niculina Moica a urmat prima noapte de anchetă. După o lună în arest și-a văzut tatăl pe culoarele Securității și a realizat că și acesta fusese arestat fără vreo vină. După trei luni, cât au durat anchetele, au urmat două zile de proces, descris mai mult ca o acțiune de propagandă la care au participat toți secretarii Uniunii Tineretului Comunist din județ. Lotul de 21 de persoane din care a făcut parte Niculina Moica a primit cumulat 295 de ani de închisoare și de muncă silnică. Ea a fost condamnată la 20 ani de muncă silnică pentru că făcuse parte din organizația UTLR. Tatăl ei, fost proprietar al câtorva hectare naționalizate, a primit aceeași condamnare, 20 de ani pentru „uneltire contra ordinii sociale”, unica vină putând fi ascultarea radioului „Vocea Americii”. Mama sa a fost evacuată din locuință și le-au fost confiscate toate bunurile. În urma unui recurs în supraveghere, după ce executaseră trei ani de închisoare, ea a primit o sentință de 12 ani, iar tatăl său una de cinci ani. După ce a trecut prin penitenciarele Târgu Mureș, Jilava, Botoșani, Arad, Oradea, Niculina Moica a fost grațiată și eliberată la 23 iunie 1964, pentru că România nu trebuia să mai aibă oficial deținuți politic. La fel, tatăl său a fost eliberat din lagărul de muncă de la Luciu-Giurgeni. Anchetatorul său, locotenent-major la momentul arestării, ajunsese comandantul Securității din Reghin. Niculina Moica s-a căsătorit cu un fost deținut politic și, după ce li s-a născut fiica, s-a temut continuu că tânăra va fi urmărită și va suferi din cauza ei. După Revoluție, consultându-și dosarul de la Securitate, a aflat că i s-a pătruns în casă, că a fost supravegheată, ultima notă din dosarul ei având data de 11 decembrie 1989, și că o seamă de prieteni și vecini au dat note informative despre ea. Este unul dintre ultimii 1.000 de români rămași în viață care au înfruntat atrocitățile pușcăriilor comuniste și a fost un membru activ al Asociației Foștilor Deținuți Politici (AFDPR). În iunie 2018, Președintele României, Klaus Iohannis, i-a oferit Niculinei Moica Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler „în semn de apreciere pentru înalta ținută morală și profesională de care a dat dovadă, de-a lungul vieții, în semn de profund respect pentru cutremurătoarele suferințe îndurate în temnițele comuniste, precum și pentru demnitatea și curajul cu care a luptat pentru susținerea valorilor democratice”. Din luna septembrie 2023, Niculina Moica este Președinta AFDPR.
