for Romanian version, scroll down.
(born 1929 – died 2023) Born Marta Frunză in Constanța, Romania. Survivor of the “Main Administration of Forced Labor Camps” of the USSR, known in Russian as “Glavnoe upravlenie ispravitelno-trudovîh lagherei” – GULAG. Her father died when she was six years old. Five years later, her mother remarried another Romanian man in Constanța. The man had previously been married to a woman from Germany and had two sons and a daughter who lived in Germany. In the summer of 1941, Marta Vasiliu’s half-brothers were drafted into Hitler’s army and, on their way to the Eastern Front, spent a few days in Constanța visiting their father. Wanting to commemorate the moment, they took a photograph together in which they appeared in German uniforms, with Marta, at the age of 11, positioned in the center wearing a white lace dress. The following year, both brothers died in battle at Stalingrad, and their father died reading the telegram announcing their deaths. In the spring of 1944, her mother left her with the family photo album at her maternal grandmother’s house in Bălți, Bessarabia, and went to Constanța to take care of some administrative matters. This was the last time Marta Vasiliu saw her mother. A few days later, the album was found by Soviet soldiers after the Red Army took control of the area. The photograph of her half-brothers was the reason for Marta Vasiliu’s arrest. From that day on, she never saw her grandmother again. She was interrogated and tortured for several months. The photograph was also the main charge in the trial held immediately after she turned 16, the legal age in the USSR. Marta Vasiliu was tried in Chișinău by the Supreme Soviet, in Russian, with a court-appointed lawyer and translator. She was sentenced to 10 years in a GULAG in Siberia. She survived inhumane transport conditions and detention that fell far below humanitarian standards, performing forced physical labor, sometimes in temperatures of minus 40 degrees Celsius. She witnessed thousands of people die around her and carried corpses of inmates who died while working. She was released in 1955 without any Romanian documents and was sent to work in a collective farm near Odessa under the supervision of the Soviet secret police. From there, she “unauthorizedly” left for the Romanian Embassy in Moscow, where she requested repatriation. She received a visa and Romanian documents within a few months, but her Russian permission was granted only after she wrote a dictated statement agreeing not to mention the imprisonment and camps she had endured. She was 27 years old. She sent her mother a letter announcing her return home. Upon reading it, her mother suffered a heart attack and died. Arriving home by train, Marta Vasiliu found her mother’s freshly dug grave. She attended a post-secondary accounting school and married a doctor at the age of 46. Eight months before the Romanian Revolution, she was investigated at home by two representatives of the Securitate who suspected her of being a member of dissident Radu Filipescu’s group, which she did not even know. Fearing a new arrest, she lived with a suitcase constantly packed until the Revolution, experiencing emotional shock at the sound of every doorbell. Her husband learned her story by accident a few years after the Revolution when she prepared her political deportee file for the Association of Former Political Prisoners in Romania. Marta Vasiliu was never able to have children.
(născută 1929 – decedată 2023) Născută Marta Frunză, în Constanța, România. Supraviețuitoare din „Administrația Generală a Lagărelor de muncă forțată” a URSS, în rusă „Glavnoe upravlenie ispravitelno—trudovîh lagherei” – GULAG. Tatăl ei a murit când ea avea șase ani. După cinci ani, mama ei s-a recăsătorit cu un alt român, în Constanța. Bărbatul fusese căsătorit cu o femeie din Germania, cu care avea alți doi băieți și o fată, rezidenți în Germania. În vara anului 1941, frații vitregi ai Martei Vasiliu au fost înrolați în armata lui Hitler și, în drumul lor spre Frontul de Răsărit, au fost cantonați pentru câteva zile în Constanța, unde și-au vizitat tatăl. Dorind să marcheze momentul, au făcut cu toții o fotografie în care ei apăreau în uniforme germane, iar Marta Vasiliu, la cei 11 ani ai ei, este așezată în mijlocul lor, îmbrăcată într-o rochie albă, cu dantelă. în următorul an, cei doi frați mor în luptă, la Stalingrad, și tatăl lor moare citind telegrama prin care îi era anunțată vestea morții lor. în primăvara anului 1944, mama ei o lasă cu albumul de fotografii de familie la bunica ei maternă din Bălți, în Basarabia, și pleacă la Constanța pentru a rezolva mici chestiuni administrative. A fost ultima oară când Marta Vasiliu și-a văzut mama. Câteva zile mai apoi, albumul a fost găsit de soldații sovietici, după ce Armata Roșie a preluat controlul zonei. Fotografia din album cu frații ei vitregi a fost motivul arestării Martei Vasiliu. Din acea zi nu și-a mai văzut niciodată bunica. A fost anchetată și torturată, pentru câteva luni. Fotografia a fost și capul de acuzare în procesul desfășurat imediat după ce ea a împlinit 16 ani, vârsta majoratului în legislația URSS. Marta Vasiliu a fost judecată la Chișinău, de Sovietul Suprem, în limba rusă, cu un avocat și un traducător din oficiu. A fost condamnată la 10 ani de GULAG în Siberia. A supraviețuit unui transport în condiții inumane, unei detenții desfășurate în condiții mult sub normele umanitare, efectuând muncă fizică forțată, uneori la temperaturi de minus 40 de grade Celsius. A văzut cum au murit în jurul ei mii de oameni și a cărat în cârcă cadavre ale deținuților care mureau muncind. A fost eliberată în 1955, fără să aibă acte românești, și a fost trimisă să lucreze într-un colhoz de lângă Odessa, sub supravegherea Securității sovietice. De acolo a plecat „neautorizat” către Ambasada României din Moscova, unde a solicitat să fie repatriată. A primit viza și documentele românești în câteva luni, dar permisiunea rusească o primit-o numai după ce a scris o declarație dictată, prin care se angaja să nu pomenească de închisoarea și lagărele prin care trecuse. Avea 27 de ani. Îi trimite mamei sale o scrisoare și o anunță că revine acasă. Citind-o, mama ei face un atac de cord și moare. Ajunsă acasă cu trenul, Marta Vasiliu îi găsește mormântul proaspăt. A urmat o școală postliceală de contabilitate și s-a căsătorit, la 46 de ani, cu un medic. Cu opt luni înainte de Revoluția Română, a fost anchetată la domiciliu de doi reprezentanți ai Securității care o bănuiau că e membră în grupul disidentului Radu Filipescu, pe care nici nu îl cunoștea. De frica unei noi arestări, până la Revoluție a trăit cu un bagaj permanent pregătit, având un șoc emoțional la auzul fiecărei sonerii. Soțul ei află povestea ei întâmplător, la câțiva ani de la Revoluție, când ea și-a întocmit dosarul de deportat politic pentru Asociația Foștilor Deținuți Politici din România. Marta Vasiliu nu a putut avea niciodată copii.
