Mariana Gherghina-Beșciu (n. 1954)
Asistentă medicală specializată în pediatrie și creșterea copiilor, disidentă politic. În 1977, împreună cu Nicolae Ion și Gheorghe Gherghina, aflaseră de la Radio Europa Liberă de arestarea scriitorului Paul Goma și au hotărât să ia atitudine împotriva regimului comunist. Cei trei au înființat clandestin Partidul Liber Român (PLR), care funcționa în subsolul unui bloc de nefamiliști din Capitală și, fără să-l fi cunoscut în persoană pe scriitor, l-au numit președinte al partidului. În numele partidului lor și al unui Comitet Central Liber, au produs 20.000 de manifeste scrise cu tuș de culoare roșie, folosindu-se pentru multiplicare de un aparat confecționat artizanal și acționat manual.(…) Timp de patru ani, Miliția și Securitatea nu i-au putut descoperi. După această experiență, Mariana Beșciu și Gheorghe Gherghina au început o relație de dragoste, s-au căsătorit în 1979 și au adus pe lume doi fii, în următorii doi ani. În iunie 1981, băieții familiei Gherghina-Beșciu aveau unu și, respectiv, doi ani, iar mama lor era însărcinată. În acea lună, fiul lui Nicolae Ion, pentru a evita condamnarea primită în urma unui accident de mașină pe care îl produsese, și-a denunțat tatăl ca autor al protestului politic. Cei trei au fost arestați și anchetați patru luni în sediul Securității din str. Calea Rahovei, situat atunci chiar lângă Tribunalul Suprem. Unul dintre obiectivele anchetei era identificarea altor membri ai partidului. În timpul anchetei, Marianei Gherghina-Beșciu i s-a permis să plece acasă timp de două săptămâni de la arestare, apoi a fost deținută continuu. A fost privată de somn, agresată verbal, amenințată de mai multe ori cu trimiterea copiilor la internat și cu condamnarea la moarte. A fost bătută, o singură dată, de către anchetatorul soțului ei. Acesta i-a dat în frunte un pumn în care ținea un mănunchi de chei, pentru motivul că ea făcuse o declarație din proprie inițiativă și nu una dictată de anchetatorul său. Declarația preciza că manifestele fuseseră destinate informării corecte a cetățenilor cu privire la drepturile omului cuprinse în Tratatul de la Helsinki, semnat de Nicolae Ceaușescu. Cei trei ar fi dorit să îi reamintească astfel tovarășului acest lucru, ca să îi elibereze pe Paul Goma și pe toți deținuții politic din România. Agresiunea suferită i-a pricinuit Marianei Gherghina-Beșciu un avort spontan. În celula în care era închisă, fără să aibă îngrijire medicală, fătul de patru luni a ajuns în gaura unui veceu turcesc. Cei trei disidenți au fost condamnați de Tribunalul Militar, iar ea a primit o pedeapsă de 5 ani de închisoare care, în urma grațierii acordate prin Decretul prezidențial nr. 189 din 23 august 1981, ar fi trebuit să înceteze imediat. Văzând că ea scapă de închisoare, anchetatorii și șeful lor au încercat să îi fabrice un dosar pentru avorturi ilegale și furt de curent electric, medicamente și instrumentar medical. A fost reținută ilegal, până în 15 septembrie, după care a fost eliberată și supusă unui regim de supraveghere foarte drastic. Ion Nicolae a făcut 5 ani de închisoare, a emigrat în SUA după Revoluție, unde a murit în 2005. Gheorghe Gherghina-Beșciu, care în 1977 avea 36 de ani, a făcut 4 ani de închisoare și a murit în februarie 2020. Mariana Gherghina-Beșciu a schimbat la un moment dat specializarea de pediatrie pentru asistență medicală pentru adulți, pentru că nu mai rezista să vadă copii murind. A ieșit la pensie în 2020. Pensiei ei i se adaugă o indemnizație lunară de fost deținut politic, oferită de Statul român, în valoare de aproximativ 27 de euro. Consideră că un asistent medical trebuie să știe să iubească oamenii. Nu are nicio dorință de răzbunare. Declară că nu regretă nimic din ceea ce a făcut. (Fragment din textul ediției a doua a cărții “Oameni.Putere.România.”, publicată în luna octombrie a anului 2020).
