for Romanian version, scroll down.
(born 1954)Political dissident, nurse specialized in pediatrics and child care. In 1977, along with Nicolae Ion and Gheorghe Gherghina, she learned from Radio Free Europe about the arrest of writer Paul Goma. They decided to take a stand against the communist regime: they clandestinely founded the Romanian Liberal Party (PLR) and, without having met the writer in person, appointed him as the party’s president. In the name of their party and a Free Central Committee, they produced 20,000 manifestos using red ink, duplicated with a hand-made machine. Mariana Gherghina-Beșciu personally wrote letters in uppercase print that they mailed to the authorities, demanding respect for human rights and the release of all political prisoners. To avoid being caught, the three took numerous precautions: they bought paper in small quantities from multiple stores, avoided leaving fingerprints on documents, and gas-treated the manifestos to eliminate any scent that could identify them. For the distribution of the manifestos, they used a car, acting together one night throughout all the sectors of the Capital. After this experience, Mariana Beșciu and Gheorghe Gherghina fell in love, married in 1979, and within the next two years, they welcomed two sons. For four years, the Militia and Securitate could not discover them. In June 1981, when the Gherghina-Beșciu boys were one and two years old, respectively, and their mother was pregnant, the son of Nicolae Ion, to avoid sentencing following an accident he caused, denounced his father as the author of the political protest. The three were arrested and interrogated for four months at the Securitate headquarters located next to the Supreme Court. One of the objectives of the investigation was to identify other members of the PLR. Mariana Gherghina-Beșciu was allowed to go home for two weeks from the time of her arrest, after which she was continuously detained. She was deprived of sleep, verbally abused, threatened with sending her children to an orphanage, and threatened with the death penalty. She was beaten once when her husband’s interrogator hit her on the head with a fist holding a bunch of keys, because she had made a voluntary statement rather than a dictated one. The statement specified that the manifestos aimed to inform citizens about human rights as included in the Helsinki Treaty, signed by Nicolae Ceaușescu. The three wanted to remind the comrade of this in order to free all political prisoners in Romania. The aggression caused Mariana Gherghina-Beșciu to have a miscarriage. In her cell, without medical care, the four-month-old fetus ended up in a Turkish toilet hole. The three were convicted by the Military Tribunal, with her receiving a sentence of 5 years in prison that was meant to be pardoned by Presidential Decree No. 189/23.08.1981. Seeing that she might escape, the investigators tried to fabricate a case against her for illegal abortions, electricity theft, medications, and medical instruments. She was illegally detained until September 15. After her release, she was subjected to strict surveillance. Ion Nicolae served 5 years in prison and emigrated to the USA after the Revolution. Gheorghe Gherghina-Beșciu served 4 years in prison. In 2019, in the trial of the torture and killing of engineer Gheorghe Ursu by the Securitate, in which two officers from the Department of State Security were prosecuted for crimes against humanity, Mariana Gherghina-Beșciu testified about the Securitate’s investigation and described her husband’s testimony about the inhumane detention conditions. In her career, she switched her specialization from pediatrics to adult medical care because she could no longer bear to see children dying. Her pension is supplemented by a monthly allowance for former political prisoners provided by the Romanian State, amounting to approximately 27 euros. She believes a nurse must know how to love people. She has no desire for revenge and regrets nothing of what she has done.
(născută 1954) Asistentă medicală specializată în pediatrie și creșterea copiilor, disidentă politic. În 1977, împreună cu Nicolae Ion și Gheorghe Gherghina, aflaseră de la Radio Europa Liberă de arestarea scriitorului Paul Goma și au hotărât să ia atitudine împotriva regimului comunist. Cei trei au înființat clandestin Partidul Liber Român (PLR), care funcționa în subsolul unui bloc de nefamiliști din Capitală și, fără să-l fi cunoscut în persoană pe scriitor, l-au numit președinte al partidului. În numele partidului lor și al unui Comitet Central Liber, au produs 20.000 de manifeste scrise cu tuș de culoare roșie, folosindu-se pentru multiplicare de un aparat confecționat artizanal și acționat manual. Mariana Gherghina-Beșciu a scris singură, cu litere tipografice majuscule, folosind un pix cu pastă albastră, scrisori pe care le au adresat prin poștă autorităților, cerând respectarea drepturilor omului și eliberarea tuturor deținuților politic din închisori. În demersurile lor, cei trei și-au luat o multitudine de precauții ca să nu fie prinși. Au achiziționat hârtia în cantități mici, treptat, din mai multe magazine. Au evitat să lase amprente pe hârtii și au gazat manifestele ca să elimine orice miros prin care ar fi putut fi descoperiți. Pentru împrăștierea manifestelor au folosit o mașină căreia i-au tăiat o trapă lângă țeava de eșapament, acționând toți trei, într-o singură echipă, în timpul unei singure nopți de mai, până spre dimineață, în toate sectoarele Capitalei. Timp de patru ani, Miliția și Securitatea nu i-au putut descoperi. După această experiență, Mariana Beșciu și Gheorghe Gherghina au început o relație de dragoste, s-au căsătorit în 1979 și au adus pe lume doi fii, în următorii doi ani. În iunie 1981, băieții familiei Gherghina-Beșciu aveau unu și, respectiv, doi ani, iar mama lor era însărcinată. În acea lună, fiul lui Nicolae Ion, pentru a evita condamnarea primită în urma unui accident de mașină pe care îl produsese, și-a denunțat tatăl ca autor al protestului politic. Cei trei au fost arestați și anchetați patru luni în sediul Securității din str. Calea Rahovei, situat atunci chiar lângă Tribunalul Suprem. Unul dintre obiectivele anchetei era identificarea altor membri ai PLR. În timpul anchetei, Marianei Gherghina-Beșciu i s-a permis să plece acasă timp de două săptămâni de la arestare, apoi a fost deținută continuu. A fost privată de somn, agresată verbal, amenințată de mai multe ori cu trimiterea copiilor la internat și cu condamnarea la moarte. A fost bătută, o singură dată, de către anchetatorul soțului ei. Acesta i-a dat în frunte un pumn în care ținea un mănunchi de chei, pentru motivul că ea făcuse o declarație din proprie inițiativă și nu una dictată de anchetatorul său. Declarația preciza că manifestele fuseseră destinate informării corecte a cetățenilor cu privire la drepturile omului cuprinse în Tratatul de la Helsinki, semnat de Nicolae Ceaușescu. Cei trei ar fi dorit să îi reamintească astfel tovarășului acest lucru, ca să îi elibereze pe Paul Goma și pe toți deținuții politic din România. Agresiunea suferită i-a pricinuit Marianei Gherghina-Beșciu un avort spontan. În celula în care era închisă, fără să aibă îngrijire medicală, fătul de patru luni a ajuns în gaura unui veceu turcesc. Cei trei disidenți au fost condamnați de Tribunalul Militar, iar ea a primit o pedeapsă de 5 ani de închisoare care, în urma grațierii acordate prin Decretul prezidențial nr. 189 din 23 august 1981, ar fi trebuit să înceteze imediat. Văzând că ea scapă de închisoare, anchetatorii și șeful lor au încercat să îi fabrice un dosar pentru avorturi ilegale și furt de curent electric, medicamente și instrumentar medical. A fost reținută ilegal, până în 15 septembrie, după care a fost eliberată și supusă unui regim de supraveghere foarte drastic. Ion Nicolae a făcut 5 ani de închisoare, a emigrat în SUA după Revoluție, unde a murit în 2005. Gheorghe Gherghina-Beșciu, care în 1977 avea 36 de ani, a făcut 4 ani de închisoare și a murit în februarie 2020. În anul 2019, în procesul torturării și uciderii inginerului Gheorghe Ursu de către Securitate, dosar în care au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni contra umanității doi ofițeri din cadrul Departamentul Securității Statului, Mariana Gherghina- Beșciu a depus o mărturie despre ancheta la care a fost supusă în 1981, timp mai multe luni, în arestul Securității și a descris mărturia soțului său privitoare la condițiile inumane de detenție în timpul dictaturii. La un moment dat în cariera sa, Mariana Gherghina-Beșciu a schimbat specializarea de pediatrie pentru asistență medicală pentru adulți, pentru că nu mai rezista să vadă̆ copii murind. A ieșit la pensie în 2020. Pensiei ei i se adaugă̆ o indemnizație lunară de fost deținut politic, oferită de Statul român, în valoare de aproximativ 27 de euro. Consideră că un asistent medical trebuie să știe să iubească oamenii. Nu are nicio dorință̆ de răzbunare. A mai declarat că nu regretă nimic din ceea ce a făcut.
