Mădălin Hodor (n. 1977)
IIstoric, cercetător. Absolvent al Facultății de Istorie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, în 1999, cu studii aprofundate cu specializare în istorie medievală universală. Din 2000, angajat ca funcționar în cadrul Direcției Investigații a Consiliului Național pentru Studierea Arhivei Securității (CNSAS). În 2018 deținea acreditări ca cercetător pentru lucrările: „Cadrele Securității, 1948-1989”, „Istoria spionajului românesc de la Al Doilea Război Mondial la Revoluția din Decembrie 1989” și „Revoluția Română din Decembrie 1989”. A dezvăluit adevăruri inedite din comunism și, în special, din perioada dictaturii ceaușiste. În ultimii ani s-a concentrat pe cercetarea științifică a contextului social și economic care a generat Revoluția din 1989, reușind să deconstruiască mituri și teorii conspiraționiste. A documentat recrutarea lui Victor Atanasie Stănculescu în 1952, în Securitate, în baza recomandării lui Vasile Milea, ambii militari importanți în represiunea de la Timișoara și București. A relevat mecanismele care au generat panica și dispersarea demonstranților de la mitingul organizat de Nicolae Ceaușescu în 21 decembrie 1989, în Piața Palatului. A deconspirat colaboratori cu notorietate ai poliției politice comuniste, acțiuni secrete ale Securității, relevând fațete inedite din activitatea foștilor lucrători ai Securității, a foștilor nomenclaturiști sau a militarilor din perioada comunistă și a modalităților lor de supraviețuire și dezvoltare în rețele de interese, ulterior căderii regimului comunist. Mădălin Hodor a readus în atenția publică documentele jafului armat declanșat de comuniști la scară națională prin confiscarea averilor de la „dușmanii poporului”. A documentat destinul banilor realizați din tranzacțiile externe ale regimului mafiot al lui Ceaușescu, bani care, ajunși în posesia unor personalități actuale, produc în continuare corupție, într-un adevărat „război de capturare a Statului”. A sesizat public pericolele ascunse în campaniile de dezinformare, desfășurate inclusiv prin cercetările științifice ale unor colegi de la Direcția Cercetare a CNSAS, prin care e creată o falsă distincție între Securitatea „rea” și o alta descrisă ca „bună”. A atras public atenția asupra riscurilor privind avizarea lui Cazimir Ionescu ca membru al Colegiului CNSAS de către Parlament, în 2018, acesta fiind trimis în judecată în 2017 pentru crime împotriva umanității în dosarul Mineriadei 1990. În 2018, după ce a publicat o listă de intelectuali de notorietate care colaborau în mai 1985 cu o unitate a Securității care urmărea emigrația românească, a fost sancționat de CNSAS cu reținerea unor drepturi salariale și i s-au anulat acreditările. Ulterior, a fost hărțuit în justiție de Colegiul CNSAS. În 2020, instanța a motivat decizia în favoarea sa, făcând referire la apărarea libertății de exprimare și la protecția sa ca „avertizor de integritate”, statut aplicabil personalului din instituțiile publice care sesizează nereguli sau ilegalități. Mădălin Hodor militează pentru comasarea și punerea la dispoziția cercetătorilor a arhivelor Securității de către o singură instituție, arhivele fiind fragmentate în prezent între SRI, SIE, Ministerul Justiției, Ministerul de Interne, Ministerul Apărării Naționale și Arhivele Naționale, și pentru liberul acces la acestea. Consideră că astfel s-ar putea dovedi mai bine, printre altele, modul în care Securitatea a funcționat în comunism în strânsă legătură atât cu Armata, cât și cu Procuratura și Justiția. În 21 decembrie 2019, a adresat Președintelui României Klaus Iohannis, alături de mai mulți intelectuali și activiști, o scrisoare deschisă prin care solicitau sprijinul pentru repararea nedreptăților istorice asupra victimelor Revoluției prin „ascunderea vinovățiilor Securității pentru crimele făcute atât de dinainte de 22 decembrie cât și de după fuga dictatorului”. În 2019, Mădălin Hodor a fost co-autor al cărții „Trăgători și mistificatori” alături de Roland O. Thomasson și de Andrei Ursu, fiul unei victime emblematice a regimului comunist. Volumul dezvăluie modul în care s-au protejat cei responsabili pentru moartea revoluționarilor, documentează folosirea armelor împotriva demonstranților și oferă o viziune la stabilirea identității „teroriștilor”, plasându-i ca parte dintr-un plan prestabilit secret al autorităților comuniste. Totodată, cartea repune în atenția publică și valorizează eroismul maselor populare care, în 1989, au forțat și au reușit să ducă la căderea regimului comunist.
