for Romanian version, scroll down.
(born 1950) Known as the “woman in the blue dress.” She was born on December 22. On June 14, 1990, a photograph of her circulated worldwide: a woman was lifted by several threatening miners wearing overalls, helmets, clubs, and batons. One of them was wrapped in the Romanian flag. The image was captured that morning by photographer Andrei Iliescu for the France Presse agency in the heart of Bucharest, near University Square, the site where, just months earlier, people had died fighting against communism and where a marathon protest against the newly established political power had taken place. At the time, Ioana-Izabela Odor was 39 years old and a researcher at the Bucharest Metrology Institute. She had participated in the anti-National Salvation Front demonstrations at University Square and had just intervened against the brutalities being committed by miners against an elderly man near Sala Dalles. Immediately following her intervention, she was targeted, approached, and beaten by several miners who suddenly gathered around her. Among them, she noticed one who, due to the cleanliness of his body, overalls, and shirt, did not appear to be a miner. Some of her initial aggressors were the same miners who appeared in the photograph and they told her they were taking her to the police. She recalled that some Bucharest residents applauded the scene from a distance. The miners continued to strike her until they reached the lobby of the Intercontinental Hotel, where she was released by a civilian dressed in a white shirt after a brief verification of her identity and profession. He escorted her to a quieter area and advised her not to return to that zone. Upon getting home, she realized that she was covered in bruises on her back, hips, and arms, and that she had a broken tooth. Because, while being beaten, she had shouted, “History will punish you!”, she insisted on obtaining a medical certificate for her injuries. The miners’ activities on June 14-15, 1990, were the third such event to occur in post-December Romania, being the largest and most brutal of all similar miners’ actions. They were picked up that morning directly from the trains by representatives of the law enforcement forces and individuals from the intelligence services, and directed to predetermined key points in the city, including the headquarters of opposition parties or the press, and the homes of opponents to the newly installed power. The groups assaulted both city residents and individuals connected to the anti-FSN demonstrations. The miners claimed they were planting flower beds in University Square, but they devastated the Faculty of Geology, the headquarters of the Students’ League, the Faculty of Letters, the Faculty of Mathematics, and the Institute of Architecture. On June 14, Ion Iliescu, president of the Provisional National Union Council and elected President of Romania, encouraged them to occupy University Square in a fight against “fascist elements, many of whom were drugged,” and on June 15, he thanked them for being “a strong force, with a high civic discipline,” implying that they had saved democracy in Romania. The aftermath of those days included people killed and wounded by gunfire, over 1,300 individuals who suffered physical injuries, and more than 1,200 who were deprived of their right to freedom on political grounds. To this day, justice in Romania has not found any culpable individuals for these events. The action initiated the first mass exodus of Romanians abroad. Currently, Ioana-Izabela Odor is a retiree and serves as the president of her building. She has forgiven but not forgotten.
(născută 1950) Femeia cu rochie albastră. E născută în ziua de 22 decembrie. În 14 iunie 1990, o fotografie a făcut înconjurul lumii: o femeie era luată pe sus de mai mulți mineri amenințători, care purtau salopete, căști, bâte și bastoane. Unul dintre ei era învelit în steagul României. Imaginea a fost surprinsă în acea dimineață de fotograful Andrei Iliescu, pentru agenția France Presse, în mijlocul Bucureștiului, în imediata apropiere a Pieței Universității, locul unde cu câteva luni înainte muriseră oameni luptând împotriva comunismului și locul în care avusese loc manifestația-maraton împotriva nou instauratei puteri politice. Ioana-Izabela Odor avea 39 de ani, era cercetătoare la Institutul de Metrologie din București, luase parte la demonstrațiile anti-Frontul Salvării Naționale din Piața Universității și tocmai intervenise împotriva brutalităților comise de mineri asupra unui om bătrân, lângă Sala Dalles. Imediat după intervenția sa a fost vizată, abordată și bătută de mai mulți mineri, adunați brusc în jurul ei. Printre aceștia a văzut și unul care, prin curățenia corpului, a salopetei și a cămășii, nu părea tocmai miner. Unii dintre primii ei agresori au fost chiar minerii din fotografie, care au preluat-o spunându-i că o duc la Poliție. A reținut că unii bucureșteni aplaudau scena, de la distanță. Minerii au continuat să o lovească până în holul Hotelului Intercontinental, unde a fost eliberată de un civil îmbrăcat cu o cămașă albă, după o scurtă legitimare și verificare a profesiei sale. A fost condusă de eliberatorul ei spre o zonă mai liniștită și sfătuită să nu mai revină în acea zonă. Abia ajunsă acasă, a realizat că e plină de vânătăi pe spate, pe șolduri, pe brațe și că are un dinte rupt. Pentru că în timp ce era bătută strigase „Istoria o să vă pedepsească!”, a ținut să obțină un certificat medico-legal pentru vătămările sale corporale. Mineriada din 14-15 iunie 1990 a fost cea de a treia derulată în România post-decembristă, fiind cea mai amplă și brutală dintre toate acțiunile similare ale minerilor. Aceștia au fost preluați în dimineața de 14 iunie, direct de la trenuri, de către reprezentanți ai forțelor de ordine și oameni din serviciile de informații, și îndrumați către puncte cheie prestabilite din oraș, către sediile partidelor sau presei de opoziție, către locuințele unor opozanți ai puterii nou instalate. Grupurile au agresat deopotrivă locuitori ai orașului și persoane având legătură cu manifestațiile anti-FSN. Minerii au pretins că sădesc rondurile de flori din Piața Universității, dar acolo au devastat Facultatea de Geologie, sediul Ligii Studenților, Facultatea de Litere, Facultatea de Matematică și Institutul de Arhitectură. În 14 iunie, Ion Iliescu, președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și Președinte ales al României, i-a îndrumat și încurajat să ocupe Piața Universității, într-o luptă împotriva unor „elemente fasciste, multe dintre ele drogate”, iar în 15 iunie le-a mulțumit pentru că au fost „o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică”, lăsând să pară că aceștia au salvat democrația din România. Bilanțul acelor zile conține persoane ucise și rănite prin împușcare, peste 1.300 de persoane care au suferit vătămări fizice și peste 1.200 de persoane care au fost private de dreptul la libertate, pe motive de ordin politic. Până azi, Justiția din România nu a găsit niciun vinovat pentru aceste fapte. Acțiunea a generat primul exod în masă al românilor în străinătate. În prezent, Ioana-Izabela Odor e pensionară și e președinte de bloc. A iertat, nu a uitat.
