Florian Răzvan-Mihalcea (n. 1961)
Revoluționar din Timișoara. Văzând în rezistența pastorului László Tőkés un protest împotriva comunismului, a mers în dimineața de 17 decembrie 1989 în fața casei parohiale a acestuia. În primele minute ale represiunii armate a demonstrației din Timișoara, în Piața 700, a fost martorul ocular al morții prin împușcare a unui tânăr. În ianuarie 1990, Florian Răzvan-Mihalcea a devenit membru fondator al „Societății Timișoara” (S.T.), înființată ca reacție la ceea ce inițiatorii considerau confiscarea Revoluției prin Frontul Salvării Naționale, la București, de către nomenclatura comunistă. În 11 martie 1990, Florian Răzvan-Mihalcea a participat la citirea „Proclamației de la Timișoara”, document care exprima clar că Revoluția Română nu fusese doar anti-ceaușistă, ci și anticomunistă. Prin „Punctul 8”, se cerea ca „legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate”. Ion Iliescu ceruse o derogare de la „Punctul 8” în ce îl privea, dar a fost refuzat. În anii următori, proclamația a devenit proiectul legislativ „Legea lustrației”, declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională a României și respins, în 2011, de către Senatul României. Florian Răzvan-Mihalcea este președintele „Societății Timișoara” din septembrie 1994. (Fragment din textul ediției a doua a cărții “Oameni.Putere.România.”, publicată în luna octombrie a anului 2020).
