Dumitru Mazilu (n. 1934)
În 22 decembrie 1989 ajungea în balconul clădirii CC al PCR și lua cuvântul în fața unei piețe pline de oameni, declarând că vine direct din beciurile Securității. Propunea ca țara să se numească România și să fie înlăturate orânduirile și însemnele comuniste. Fusese arestat de Securitate în noaptea precedentă, împreună cu soția și fiul său, și eliberat după fuga dictatorului. La 26 decembrie 1989 a fost desemnat în funcția de prim-vicepreședinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale. În 12 ianuarie 1990, Dumitru Mazilu s-a urcat pe un tanc la o manifestație a opoziției și a strigat ,,Moarte securiștilor!” și a cerut înlăturarea activiștilor comuniști din conducerea FSN, inclusive îndepărtarea lui Ion Iliescu de la putere. A doua zi, cotidianul „România liberă” publica informații din biografia sa care l-au discreditat în opinia publică, astfel că și-a dat demisia din CFSN în 26 ianuarie 1990. În 1991 a publicat cartea ,,Revoluția furată. Memoriu pentru țara mea”, în care afirmacă Ion Iliescu a furat Revoluția Română. În luna martie a aceluiași an a fost victima unei agresiuni în Elveția. În 2003, a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace de către Academia DiplomaticăInternațională, ca recunoaștere a contribuției sale pentru apărarea Drepturilor Omului în anii dictaturii comuniste din România. (Fragment din textul ediției a doua a cărții “Oameni.Putere.România.”, publicată în luna octombrie a anului 2020).
