for Romanian version, scroll down.
(born 1988) Writer and activist. She is one of the survivors of the fire that broke out at the Colectiv nightclub on the night of October 30, 2015, in Bucharest, during a concert by the band “Goodbye to Gravity.” Alexandra sustained severe burns on her shoulders, back, head, and hands. Colectiv was located in a former hall of the “Pionierul” factory, covering an area of 425 square meters and claiming to have 80 seating places. The fire started from the pyrotechnics used during the concert, with flames rapidly spreading throughout the club, especially due to the burning of inadequate soundproofing materials, causing victims to suffer injuries from asphyxiation, combustion, and carbon monoxide poisoning. Sixty-five of the approximately 400 attendees at the concert died, 26 in the club and one en route to the hospital, while 185 were injured, 146 of whom were hospitalized. The Colectiv fire was the most severe accident in Romania since 1989 and led to massive protests, resulting in the resignation of the sector’s mayor and, on November 4, 2015, the resignation of the government. In the subsequent trial, officials from the City Hall testified that their institution approved the operation of clubs without requesting fire safety approvals. In October 2017, Alexandra Furnea published the text “We Have Everything We Need,” in which she reflected on and criticized her traumatic experiences in the Romanian medical system as a result of the injuries sustained in the fire, accusing Romanian authorities of exacerbating her and other victims’ health conditions through inadequate treatment and conditions. In 2018, amid her treatment and recovery, she wished to speak through her own experience about the significance of the music of the band “Goodbye to Gravity,” authors of the song “The Day We Give in Is the Day We Die.” The young musicians were illustrated by Amalia Dulhan on a starry dome, from which Alexandra hopes that her dear friends are watching over everyone for a better world. Their song became a slogan for the anti-corruption protests that followed the Colectiv fire. In 2019, from a clinic abroad where she was undergoing recovery, Alexandra Furnea wrote a public letter: “The German surgeon does not just fix what the fire damaged but also what corruption has destroyed.” Observing the cases that arose during that period, she expressed criticism regarding the absence of adequate medical protocols in Romania and the lack of hospital units capable of providing dressing, physiotherapy, and massage services correlated with patients’ needs. She believes that this situation makes it so that the hopes of burn victims in Romania are directed solely toward hospitals and recovery clinics abroad, even though authorities refuse or evade paying for these treatments, citing various reasons. In 2020, regarding the treatment of a woman with burns covering 40% of her body, Alexandra concluded: “The same lies that we have everything we need and that the State is doing its job, thinking of laws and reforms to prevent new tragedies like that caused in Colectiv.” In 2020, she wrote “Jurnalul lui 66,” a “survivor’s diary” offered for free to readers through her website, in which she described her experiences and the suffering from over 30 surgical interventions, reconstruction procedures, and medical recovery following her discharge: “How am I? I have no answer. At least not one that would satisfy such seasonal curiosities that find me, October after October, in the same place I was six years ago. In a sick, tormented, stolen, and non-compliant Romania, without permits and without guidance, without real authorities, populated by public servants – for that is what politicians truly are, some employees in our service, not the other way around – arrogant, thieves, defiant, incompetent, and corrupt. I will let ‘Jurnalul lui 66’ speak for me. (…) Everything I could have ever said about Colectiv, but also about Romania, is laid out in its lines. I hope that next year, when a new October arrives, it will no longer be relevant. Unfortunately, it still is.” In 2022, Humanitas Publishing House in Bucharest published “Jurnalul lui 66: Noaptea în care am ars” (Diary of 66: The Night I Burned), which was translated and published in 2024 by two prestigious publishers in English and German under the titles “Diary of 66: The Night I Burned Alive” and “Das Tagebuch der 66: Die Nacht, in der ich brannte.”
( născută 1988) Scriitoare și activistă. Unul dintre supraviețuitorii incendiului declanșat în clubul Colectiv, în noaptea de vineri 30 octombrie 2015, în București, în timpul unui concert al trupei “Goodbye to Gravity”. Alexandra Furnea a fost grav arsă pe umeri, spate, cap și mâini. Clubul Colectiv era situat într-o fostă hală a fabricii „Pionierul”, avea o suprafață de 425 de metri pătrați și declara că avea 80 de locuri pe scaune, pentru consumatori. Incendiul a pornit de la artificiile folosite în timpul concertului, flăcările extinzându-se rapid în tot clubul, în special prin arderea materialelor improprii folosite pentru antifonare, și a provocat victimelor leziuni prin asfixiere, combustie și prin intoxicații cu monoxid de carbon și alte gaze. 65 din cei aproximativ 400 de participanți la acel concert au decedat, 26 dintre ei în incinta clubului și unul în drum spre spital, iar 185 au fost răniți, dintre care 146 au fost spitalizați. Incendiul de la Colectiv, cel mai grav accident din România de după anul 1989, a fost urmat de proteste masive care au condus la demisia primarului de sector în jurisdicția căruia se afla clubul și, pe 4 noiembrie 2015, la demisia guvernului Victor Ponta. În procesul ce a urmat, funcționarii Primăriei audiați ca martori au recunoscut că instituția lor aproba funcționarea cluburilor fără să ceară avizul de securitate la incendiu. În octombrie 2017, Alexandra Furnea scrie și publică textul „Avem tot ce ne trebuie”, prin care rememorează și critică public experiențele traumatizante trăite de ea în sistemul medical românesc, ca urmare a rănilor provocate în incendiu, și acuză autoritățile române că, prin tratamentul aplicat și condițiile inadecvate, au agravat starea sa de sănătate și a celorlalte victime ale incendiului din Colectiv. În 2018, în plin proces de tratament și recuperare, Alexandra Furnea a dorit ca în acest portret al său să vorbească prin pielea ei despre semnificația muzicii formației “Goodbye to Gravity”, autorii cântecului “The Day We Give in Is the Day We Die”. Tinerii muzicieni au fost ilustrați de Amalia Dulhan pe o boltă înstelată, de unde Alexandra Furnea speră că prietenii ei dragi ne veghează pe toți, pentru o lume mai bună. Cântecul lor a devenit slogan pentru manifestațiile împotriva corupției în anii ce au urmat incendiului din Colectiv. În 2019, dintr-o clinică din străinătate, unde se afla sub tratament recuperator, Alexandra Furnea a scris o scrisoare publică: „Chirurgul german nu repară doar ceea ce a stricat focul, ci și ceea ce a distrus corupția”. Observând cazurile apărute în acea perioadă, Alexandra Furnea s-a manifestat critic cu privire la absența din România a unor protocoale medicale adecvate și a unor unități spitalicești capabile să ofere servicii de pansare, kinetoterapie și de masaj corelate cu necesitățile bolnavilor. Consideră că această stare face ca speranțele arșilor din România să se îndrepte doar către spitalele și clinicile de recuperare din străinătate chiar dacă, invocând varii motive, autoritățile refuză sau se eschivează să plătească aceste tratamente. În 2020, referitor la modul în care a decurs tratamentul unei femei cu arsuri pe 40% din suprafața corpului, Alexandra Furnea concluziona: „Aceleași minciuni cum că avem tot ce ne trebuie și că Statul își face treaba, gândind legi și reforme pentru a evita noi tragedii ca aceea produsă în Colectiv”. În 2020 a scris „Jurnalul lui 66”, un „jurnal de supraviețuitor” oferit cititorilor gratuit prin site-ul propriu, în variantă e-Book, prin care își descria experiențele și suferințele celor peste 30 de intervenții chirurgicale, procedurilor de reconstrucție și de recuperare medicală avute după externare. Alexandra Furnea: “Cum sunt? Nu am un răspuns. Cel puțin nu unul care să satisfacă astfel de curiozități sezoniere care mă găsesc, octombrie de octombrie, în același loc în care eram acum 6 ani. Într-o Românie bolnavă, chinuită, furată și neconformă, fără avize și fără căpătâi, fără autorități reale, populată de funcționari publici – căci asta sunt, de fapt, politicienii, niște slujbași aflați în serviciul nostru, nu invers – aroganți, hoți, sfidători, incompetenți și corupți. Voi lăsa „Jurnalul lui 66” să vorbească pentru mine. (…) Tot ce aș fi putut să spun vreodată despre Colectiv, dar și despre România, este așternut în rândurile lui. Sper ca, anul viitor, când va sosi un nou octombrie, să nu mai fie de actualitate. Din păcate, încă este”. În anul 2022, Editura Humanitas din București a publicat “Jurnalul lui 66: Noaptea în care am ars”, cartea fiind tradusă și publicată în 2024 de două edituri prestigioase, în limbile engleză și în germană, sub numele de “Diary of 66: The Night I Burned Alive” și “Das Tagebuch der 66: Die Nacht, în der ich brannte”.
